Amintiri din Epoca de Aur (2) – Cu ciunga-n fuga

Epoca de Aur a fost o perioada intre 1980 si 1989 in care totul in Romania era minunat. Cel putin asa parea la televizor. Dar nici la televizor nu se prea vedea, ca erau doar doua ore de program pe zi; pe care le puteai vedea doar daca nu se intrerupea curentul. Dupa cum spuneam, minunat. Eu tocmai atunci m-am nimerit sa ma nasc si sa cresc, intr-un orasel de provincie din Oltenia.

Comunismul inseamna ca oamenii nu prea au lucrurile lor. Toate sunt ale statului, iar statul e al oamenilor. Cum ar veni, lucrurile statului sunt ale oamenilor de fapt. Iar statul are grija de nevoile cetatenilor.

Cetatenii aveau diverse nevoi. Pe care si le satisfaceau luand de la stat lucrurile trebuincioase. Asta in mod normal se numea furt, pentru ca le luau fara aprobare. Dar pentru ca mai toata lumea fura, nimeni nu se simtea vinovat.

Daca lucrai la abator, furai carne si mezeluri. Daca lucrai la fabrica de televizoare, intr-o luna scoteai un televizor pe bucati. Daca lucrai la fabrica de pufoaice, dimineata te duceai in camasa la munca, iar seara plecai imbracat. Indiferent de locul de munca, plecai cu ceva acasa: cabluri electrice, papiote, hartie, sireturi, blanuri, malai, zahar, scule, pungi, absolut orice.

Cand batranii de azi spun ca era mai bine inainte, vor sa spuna ca de fapt lucrau la cine stie ce intreprindere de unde furau lucruri necesare concetatenilor. Asa faceau si ei un ban cinstit cu care cumparau alte lucruri furate de care aveau nevoie.

Iar prin satele tarii, hambarele oamenilor erau pline de dinainte sa inceapa recolta la ceapeu. Si nu se simteau vinovati ca furau jumate din recolta ceapeului, pentru ca judetul lor iesea oricum fruntas la productie.

In acest context, mie imi placea guma de mestecat. Nu stiu de ce imi placea, ca era o chestie sfaramicioasa in forma de tigara care dupa 5 minute de molfait devenea tare ca o cizma de cauciuc. Dar ai mei nu prea imi cumparau, pentru ca nu prea aveau bani – lucrau in locuri din care nu prea aveau ce fura si nici spagi nu prea aveau de la cine sa ia.

Alimentara

Alimentara (sursa)

Asa ca m-am dus la Alimentara, sa transfer din proprietatea statului la mine in gura niste guma de mestecat. Reusisem sa fac rost cu mare greutate – ii furasem luasem de prin casa – de cei cativa lei necesari. Cand am intrat in Alimentara, pe cele doua vanzatoare le-a durut fix in cur de mine. Aveau ceva de povestit una alteia.

Ai mei incercau sa ma invete valoarea banilor, asa ca imi tot ziceau sa economisesc si eu ceva. Daca vanzatoarele tot nu se sinchiseau, iar a doua zi nu stiam daca mai am cum sa fac rost de bani de guma. Asa ca am luat un pachet si am iesit in pas grabit. Pana am pasit afara, vanzatoarele nici nu si-au schimbat tonul vocii, semn ca nimic iesit din comun nu se intamplase.

Inca de vreo trei ori mi-am luat guma de mestecat in acelasi fel, bucurandu-ma ca reuseam sa-mi tin economiile la un nivel ridicat.

Pionieri si Soim al Patriei

Pionieri si Soim al Patriei

Deja ma invatasem, intram in Alimentara si-mi insuseam partea mea din averea poporului – un pachet de guma. Aproape ca devenise o datorie civica, doar eram un mandru soim al patriei. Plus ca aveam guma de mestecat in gura pana ma dureau falcile.

A cincea oara, ca niciodata, erau oameni in Alimentara. Nu cumparau nimic, ca n-aveau ce. Se intretineau cordial cu vanzatoarele. Era bine sa te imprietenesti cu ele, ca data viitoare cand bagau oua, branza sau mai stiu eu ce, poate apucai ceva. M-am invartit prin alimentara, aia nu mai terminau cu povestile. De unde stateam eu, parea ca pe toti in doare-n cur de mine.

Asa ca am luat doua pachete de pe tejghea si am rupt-o la fuga. Stiam ca n-aveau nicio sansa sa ma prinda – erau grase si trebuia sa ocoleasca o ditamai tejgheaua. Dar nu m-am asteptat sa aud in urma mea:

- Hotul! Hotul! Prindeti hotul!

Nu stiu de ce, dar mi-a venit in cap vorba aia cu hotul neprins, negustor cinstit. Peste ani, mama avea sa-mi scrie o compunere fix despre acea zicala. Dar atunci n-am apucat sa ma gandesc prea mult la implicatiile socio-economice fin sugerate de aceasta perla de intelepciune populara. Eram prea ocupat cu alergarea.

Pe vremea aia vanzatoarele de la Alimentara erau respectate, admirate si li se da ascultare. Cand ele ziceau ca nu poti sa cumperi mai mult de o juma’ de kil de branza n-aveai decat sa te supui. Cand ziceau ca trebuie sa cumperi si o conserva de peste la fiecare 5 oua cumparate, scoteai banii si te supuneai. Asa ca atunci cand una din ele a strigat Hotul!, nimeni n-a reactionat in niciun fel. Dar cand a ordonat sa ma prinda, vreo doi spectatori ai unui joc de table s-au ridicat si m-au prins de guler.

Dupa cum am mai spus, tot cartierul participa la eucatia copiilor. Asa ca acesti vecini binevoitori, constatand ca incercam in viteza sa-mi distrug viitorul, mi-au dat niste palme peste ochi si pe dupa ceafa, mi-au rasucit urechile si m-au trimis mai departe cu un amplu sut in cur. Dar au oprit guma la ei.

Bataia serioasa mi-am luat-o acasa. Atunci cand un vecin binevoitor si profund ingrijorat de viitorul meu, m-a spus alor mei. Care, ce erau sa faca? M-au batut de s-a auzit pana la vecinul paracios. Imi imaginez ca s-a bucurat cand m-a auzit urland, gandindu-se ca a contribuit pozitiv la indreptarea viitorului meu.

Cat despre bataie, sigur ca a functionat. Cativa ani n-am prea mai furat nimic.

Iliescu are dreptate

Inainte sa-mi unpleti camara si frigideru’ cu organe de introdus in varii orificii, dati-mi voie sa ma explic. Nici mie nu-mi vine sa cred ca am scris titlul de mai sus, ba chiar simt cum incepe sa-mi amorteasca mana stanga. Zice Iliescu Ion

“In cateva puncte, printre care si participarea cetatenilor la viata publica, lucrurile stateau parca ceva mai bine atunci, decat acum. Democratia nu are sens fara participarea cetatenilor, ea nu se rezuma la votul ritualic, din patru in patru ani. Desi nu ne-a fost usor atunci, trebuie sa recunosc faptul ca ar fi util sa avem si acum o societate civila activa, vie, puternica, precum cea din anii ’90

Golani in 1990

Golani in 1990

Aici are dreptate, in anii aia era o societate civila serioasa. De fiecare data cand se intampla cate un derapaj al vreunei institutii sau al vreunui politician – aproape zilnic in vremurile alea – se gasea cineva (un ONG, un Marian Munteanu, o Doina Cornea, o Ana Blandiana, etc.) care sa bata toba si sa arate cu degetul acuzator. Pe cel aratat cu degetul il cam durea in strafundu’ curului, dar important era ca oamenii erau atenti la ce se intampla. Si nu doar oamenii implicati direct in vreun ONG, ci si cetatenii de rand erau atenti.

Si din cand in cand – destul de des – oamenii nemultumiti ieseau in strada si strigau Jos Iliescu, Jos comunismul, Mai bine mort decat comunist si alte strigaturi, unele mai inspirate, altele nu prea. Iar pe Iliescu il durea la bașcheți – asta daca nu cumva se enerva si chema minerii sa rezolve problema.

Dar acum Iliescu are dreptate. Ideal ar fi ca cetatenii de rand sa se implice cat mai activ in luarea deciziilor care-i afecteaza. Eu am pretentii mai mici, as prefera ca cetatenii sa fie macar atenti la ce se intamlpa.

Biblia ascunsa (2)

Tablou cu pacat

Tablou cu pacat

Am auzit cu totii de Sodoma si de Gomora. De la scoala, de la Biserica, din scandarile impotriva homosexualilor, din tot felul de locuri. Si mai stim ca din toate cele doua cetati distruse de Domnul, au scapat doar Lot, cele doua fiice ale lui si nevasta-sa – care s-a transformat in stalp de sare, deci degeaba a scapat.

Povestea cul Lot e un pic mai ampla de atat. Incepe cand doi ingeri se duc la Sodoma – deghizati in oameni – si se cazeaza la Lot acasa. Seara, toti oamenii din cetate, dar absolut toti, vin la Lot acasa si-i cer sa li-i dea pe cei doi vizitatori pentru a-i iubi anal.

Lot, fiind o gazda cuviincioasa si cu frica de Dumnezeu, raspunde:

“Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău.

Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!”

In caz ca n-ati prins ideea sau ati citit prea repede, sa va explic. Lot, un barbat drept si credincios – de-aia a si scapat cand s-a dus dracu’ cetatea – le ofera cetatenilor dornici de viol pe ce le doua fiice virgine ale sale pentru a face orice vor vrea cu ele. Ei, asa gazda zic si eu.

In fine, inainteaza povestea, scapa Lot cu cele doua fiice – refuzate de cetatenii dornici de anus ingeresc – si se refugiaza intr-o pestera. Si pentru ca pe langa pestera nu era niciun barbat, ce puteau sa faca fetele cand li s-a facut pofta de cuc? Pai, au zis asa:

Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: “Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.

Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!”

[...]

Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: “Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!”

[...]

Şi au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.

Si acum sa te tii acum pedeapsa divina! A venit Domnu’ si le-a blestemat, le-a innodat tatele, le-a dat lepra, le-a… Nu, nimic din toate acestea. Atunci poate s-a suparat Lot si le-a aruncat de pe stanca, le-a batut cu pietre, le-a tras pe roata, le-a… Nu, nici astea nu s-au intamplat. Fiecare din fete a nascut cate un baiat, pe Moab si Ben-Ammi, care sunt la randul lor tatii Moabitilor si Amonitilor.

Acestia sunt oamenii drepti salvati de Ingerii Domnului din cetatea Sodomei. Ei sunt prezentati drept pilde de morala si etica pentru noi.

Cancerul se vindeca cu bicarbonat de sodiu

Daca n-am fi o revista serioasa, probabil mi-as permite sa folosesc cuvinte vadimiste gen jegosi, scarbe, scarnavii, scursuri, jigodii atunci cand as face referire la tot felul de indivizi care pretind ca detin adevaruri medicale si ca toti ceilalti doftori sunt idioti si/sau vanduti companiilor farmaceutice. Dar noi suntem o revista serioasa, asa ca ii numim doar escroci.

Iti face tocanita si te vindeca de cancer

Iti face tocanita si te vindeca de cancer

Citesc pe un sait despre cum bicarbonatul de sodiu te vindeca de cancer. Zeci de ani de cercetari, miliarde de dolari (sau euro, chiar nu conteaza) cheltuiti si mii de oameni implicati in cercetarea cancerului n-au reusit sa-si dea seama de faptul ca banalul bicarbonat de sodiu amestecat cu zeama de lamaie vindeca si previne cancerul – nu doar un fel de cancer, ci toate cancerele.

Articolul de pe target-info.ro e varza; nu e vina lor, l-au tradus si ei de undeva. Pentru ca face harcea parcea o gramada de informatii gresite sau pur si simplu false.

Il citeaza pe doctorul Otto Heinrich Warburg si il folosesc pentru a-si sustine teoria stupida cum ca celulele bolnave sunt acide si celulele sanatoase sunt alcaline. Dr. Warburg n-a zis nimic despre aciditate, s-a referit doar la lipsa de oxigen din celulele canceroase.

Singurul lucru gasit despre Elizabeth Izquierdo se gaseste in acelasi articol tradus in franceza, engleza, spaniola si portugheza. Mi-ar fi mai usor sa presupun ca e inventata. Si in nicio limba paragraful in care este citata n-are absolut niciun sens.

Il citeaza pe doctorul acupuncturistul Mark Sircus care pare a fi un personaj deosebit. El crede in orice, numai in medicina clasica nu. Biorezonanta, acupunctura, medicina pastorala (!?) fac parte din specializarile lui. Dansul, atunci cand te vindeca de cancer o face atat cu substante – bicarbonat si tincturi – cat si cu dragoste, atingeri si vorbe blanzi care iti vor alina sufletul. Macar Sircus scrie in subsolul saitului ca sfaturile lui sunt informative si ca ar trebui sa te duci la doctor.

Il citeaza pe doctorul domnul escrocul Simoncini care e de parere ca toate cancerele sunt cauzate de o… taram-papam… ciuperca! Nu doua ciuperci, nu trei, una singura pentru orice fel de cancer! Candida albicans se numeste. Eu am cam lipsit de la scoala, dar pana si eu stiu ca o infectie cu o ciuperca se drege cu antibiotice. Nu cu bicarbonat de sodiu. Cu bicarbonat iti faci placinta dupa ce te vindeci – daca te vindeci – de cancer. Iar Simoncini asta nu mai are drept de practica a medicinii de ani buni pentru ca i-au murit cativa pacienti.

Daca un tratament stupid este necunoscut pe scara larga, de vina sunt corporatiile farmaceutice. Nu conteaza ca n-a facut nimeni studii serioase in laborator, nu conteaza ca indivizii citati nu (mai) sunt medici, corporatiile – in cardasie cu medicii – sunt de vina! Pentru ca e un tratament mult prea ieftin si corporatiile, dimpreuna cu doftorii, n-ar face gramezi de bani. Asta nu inseamna ca doctorii desteptii de mai sus te vindeca pe gratis.

Iar teoria lor n-are cum sa fie adevarata. Chiar daca, sa zicem, celulele canceroase sunt acide, de ce pe langa bicarbonat se recomanda si zeama de lamaie? Probabil habar n-au, dar zeama de lamaie este acida.

Unui medic probabil ar aduce contraargumente stiintifice mult mai tehnice, sobre si serioase – mai ales daca ar fi un medic oncolog. Dar nici cu contraargumentele mele nu mi-e rusine, iar eu am ramas corigent atat la biologie cat si la chimie.

Amintiri din Epoca de Aur (1) – Aventuri cu teava-n mana

Epoca de Aur a fost o perioada intre 1980 si 1989 in care totul in Romania era minunat. Cel putin asa parea la televizor. Dar nici la televizor nu se prea vedea, ca erau doar doua ore de program pe zi; pe care le puteai vedea doar daca nu se intrerupea curentul. Dupa cum spuneam, minunat. Eu tocmai atunci m-am nimerit sa ma nasc si sa cresc, intr-un orasel de provincie din Oltenia.

Se spune ca e nevoie de un sat ca sa creasca un copil. Asa era si pe vremea mea, doar ca nu satul, ci cartierul participa activ la cresterea mea.

Era un baiat care intr-o zi avea in mana o teava subtire si scurta, un fost element de antena. Si mergea cu ea in mana prin cartier. Nu era teava lui, era a tuturor – asa tinusem eu minte de la scoala ca e in comunism. In virtutea acestui fapt, l-am rugat:

  • Da-mi ba si mie teava aia
  • Nu, ca e a mea
Nu era bun, da' era dulce si avea bulburuci

TEC: Nu era bun, da’ era dulce si avea bulburuci

Nu stiam ce e ala burghez, da’ daca as fi stiut as fi zis ca are o atitudine burgheza – aveam dreptate, dupa Revolutie si-a deschis un chiosc din care vindea TEC. Ca orice burghez care nu respecta avutia poporului, dupa ce s-a plictisit de teava a aruncat-o.

Asa ca am luat-o eu, s-o plimb prin cartier. Nu puteam sa plimb o teava prin intreprindere, asa cum auzisem ca fac oamenii mari, dar macar printre blocuri puteam s-o duc si eu de colo-colo.

Plimbandu-ma eu asa si gandindu-ma cu mandrie la viitoarea mea cariera glorioasa de om al muncii, ma trezesc cu un sut in cur. Dau sa ma intorc spre dreapta, dar nu reusesc, pentru ca ceva ma tinea de urechea stanga. Acel ceva era un vecin care se hotarase brusc sa ma educe.

Tot tragandu-ma de ureche, imi explica parinteste ca problema e de la teava si de la faptul ca teava aia dimpreuna cu mine ii zgariasem masina. Dau sa-i explic ca nu, eu ma pregateam pentru cariera, imi faceam un rost in viata – plus ca abia o luasem de pe jos.

Kojak

Kojak

El imi ia teava poporului, o analizeaza si-mi arata urme de vopsea rosie – la fel ca masina lui. Ma duce langa masina si-mi arata o zgarietura labartata pe doua portiere. Pesemne vazuse Kojak, ca parea a fi un detectiv stralucit si a dedus ca eu sunt faptasul.

Daca as fi citit Kafka, as fi spus ca ma aflam intr-o situatie kafkiana. Pentru ca nu citisem – nici acum n-am citit, dar asta din cauza ca a cazut comunismul si lumea nu mai citeste carti ca inainte – am hotarat ca ma aflam intr-o situatie de cacat.

Pesemne ca educarea mea nu era lucru usor, obosise si n-a vrut sa urce sa vobeasca cu tata. M-a trimis pe mine sa-l aduc, ceea ce am si executat prompt. La aflarea necazului, tata mi-a intocmit pe loc o pereche de palme. Dar pentru ca n-avea bani sa-i vopseasca vecinului masina, s-a gandit sa desfasoare si el o ancheta. Pesemne ca el vazuse Colombo. In urma anchetei s-a stabilit ca burgezu’ e de vina si vecinu’ sa vorbeasca cu tac-su al aluia.

Daca m-ati urmarit pana aici, poate ati observat ca eu am ramas cu un surplus de palme si de sut in cur. Le-as fi dat eu mai departe la vinovatul de drept, dar era mai mare ca mine si mi le-ar fi inapoiat urgent si cu dobanda. Asa ca le-am pastrat pentru mine, iar ele au contribuit la cresterea si educatia mea.

Cred ca am invatat cu ocazia asta mai multe lucruri, dar intre timp le-am uitat.

Biblia ascunsa (1)

Vechiul Testament e o carte cel putin interesanta. Orice crestin probabil ca ar trebui s-o citeasca. Oamenii rai si carcotasi sunt de parare ca citind-o, vom avea mai multi atei. Poate de-aia oamenii cunosc Biblia doar din povestiri, desene animate si din ce mai canta popii pe la biserici cu ocazia nuntilor, botezurilor, inmormantarilor si a altor cumetrii.

Noi, fiind o redactie care incurajeaza cunoasterea indiferent de consecinte, ne-am gandit sa popularizam o cateva povestiri, pilde si intamplari mai putin cunoscute din Biblie. Tot oamenii rai ar spune ca acestea sunt povestiri de-a dreptul bizare. Or avea dreptate…

Mor, mor, mor (sursa)

Mor, mor, mor (sursa)

Era unu’ Elisei, prooroc al Domnului. Probabil era cam chel, nu ni se spune. Si cum mergea el prin Biblie cu treaba, s-a intalnit cu niste copii:

De acolo s-a dus el la Betel. Si cum mergea pe drum, au iesit din cetate niste copii si s-au apucat sa râda de al zicând: “Hai, plesuvule, hai!”
Iar el, întorcându-se si vazându-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, iesind din padure doi ursi, au sfâsiat din ei patruzeci si doi de copii.

Deci pentru ca niste copii au facut misto de el, Elisei i-a facut harcea-parcea. Probabil copiii aia oricum n-ascultau de parinti, asa ca au meritat ce-au primit. Pentru ca asa scrie in carte:

De va avea cineva fecior rau si nesupus, care nu asculta de vorba tatalui sau si de vorba mamei sale si acestia l-au pedepsit, dar el tot nu-i asculta,
Sa-l ia tatal lui si mama lui si sa-l duca la batrânii cetatii lor si la poarta acelei cetati si catre preotii cetatii lor sa zica:
Acest fiu al nostru este rau si neascultator, nu asculta de Cuvântul nostru si este lacom si betiv”.
Atunci toti oamenii cetatii lui sa-l ucida cu pietre si sa-l omoare. Si asa sa stârpesti raul din mijlocul tau si toti Israelitii vor auzi si se vor teme.

In cazul asta, bataia chiar pare o pedeapsa blanda.

In vremurile noastre, problemele pe care ni le punem de multe ori incep cu “un tren pleaca din gara A inspre gara B”. Poate pentru ca nu aveau trenuri, evreii antici isi puneau problema ce sa faca cu femeile vaduve; si pentru ca ei nu gaseau raspunsul singuri, venea Domnul si-i indruma:

De vor trai fratii împreuna si unul din ei va muri, fara sa aiba fiu, femeia celui mort sa nu se marite în alta parte dupa strain, ci cumnatul ei sa intre la ea, sa si-o ia sotie si sa traiasca cu ea.

Dar daca respectivul cumnat nu vrea s-o ia de nevasta? Ati putea crede ca asta e, sa se duca si ea sa-si ia alt barbat de unde o putea… sau sa traiasca singura. Gresit! Trebuie sa faca asa:

Iar batrânii cetatii lui sa-l cheme si sa-l sfatuiasca si, daca el se va ridica si va zice: Nu vreau s-o iau,
Atunci cumnata lui sa se duca la el acolo, în fata batrânilor, sa-i dezlege sandaua din piciorul lui, sa-l scuipe în obraz si sa zica: Asa se cuvine omului care nu vrea sa zideasca fratelui sau casa în Israel.

Clar?

In aceasta puzderie de legi si de reguli, m-as fi bucurat s-o gasesc si pe aceea care incepe cu “Un corp scufundat intr-un fluid este impins de jos in sus…

Dresura de copii

Dresura de copii nu este un numar bizar al vreunui circ avangardist, desi ar putea fi. M-ar amuza sa vad grasunei bipezi care merg in cerc si fac piruete la comanda la fel ca in orice alt numar de dresaj clasic.

Dresura de copii este de fapt ceea ce se intampla atunci cand ii oferi copilului bataie atunci cand greseste sau nu face ce trebuie si bomboane sau biscuiti atunci cand reuseste sa te multumeasca. Asta daca nu consideri ca incetarea bataii ar trebui sa fie o recompensa in sine. Exact ca atunci cand inveti un caine sa nu se mai cace in coltul casei.

Educatie!

Educatie!

Multi oameni numesc asta educatie. Daca ii intrebi toti vor spune ca nu-si bat copiii sa-i schilodeasca, ci ca sa-i invete. N-ar vrea, dar o fac spre binele copilului. Pe ei, pe saracii parinti, ii doare mai tare lovitura decat pe copii.

Unii isi bat copiii din reflex, pentru ca asa au fost si ei crescuti. Altii pentru ca altfel nu stiu cum ar putea sa-i educe corespunzator. Altii pentru ca asa scrie in Biblie.

Citeam un lung articol pe un minunat site ortodox, pe care l-as rezuma cam asa: bataia e buna, si in Biblie spune ca e buna, daca nu-ti bati copilul va ajunge un salbatic egoist si depravat si risti sa-ti ia gatul pentru a incasa banii pe asigurare; dar sa-l bati cu dragoste!

Fascinanta mi se pare lipsa de imaginatie a autorului. Arhiepiscopul Hrisostom stie mai multe metode de crestere a copiilor:

  1. Cu multa bataie (nu prea e bine)
  2. Cu mai putina bataie (e ceva mai bine)
  3. Cu bataie si dragoste (e perfect)
  4. Fara bataie, copilul este lasat complet liber sa faca tot ce vrea el (e cel mai rau lucru)

Arhiepiscopul nu e capabil sa conceapa faptul ca poti sa vorbesti cu un copil, nu sa-i ordoni si sa-l lovesti atunci cand nu se executa. Ce sens are sa-i explici copilului ce a facut gresit? Si daca repeta greseala, de ce sa-i mai explici inca o data? Sau de doua ori? Sau de noua ori?

De ce sa ai rabdare si sa intelegi ca totusi vorbesti cu un pui de om cu capacitate de intelegere? De ce sa reformulezi cu cuvinte simple si usor de inteles de catre copil? De ce sa te intrebi de ce oare o fi facut ce a facut? De ce sa-l intrebi pe el ce-a fost in mintea lui? Nu e mai usor sa-i arzi doua perechi de palme si sa-l ameninti ca-l gasesc dracii daca mai face din nou ce a facut?

E chiar atat de greu sa intelegi ca acel copil e om? E chiar atat de complicat sa pricepi ca dresajul pe care il aplici cainilor poate nu e cea mai potrivita metoda de educat oameni? E chiar atat de dificil sa-ti imaginezi ca doar pentru ca esti mai puternic decat un copil nu e nevoie sa-l si bati?

Scopul e sa obtii un copil obedient, care va deveni intr-un final un crestin exemplar. Sunt apreciati copiii si adultii ascultatori si linistiti, care stiu de frica: de frica parintilor, de frica amenzii, de frica divinitatii.

Crestinii intotdeauna se simt ofensati de faptul ca de la Darwin incoace se tot aduc dovezi care arata ca oamenii sunt de fapt mamifere care au evoluat din alte mamifere. Paradoxal, tot ei insista ca e mai bine sa ne crestem copiii cu aceleasi metode cu care dresam animalele.

Si prietenii nerozi sunt buni la ceva

Ca orice om cultivat in cap, tata are cacastoarea plina de carti – pentru citit, nu pentru sters la cur. De ceva vreme sta acolo Jurnalul fericirii, al lui Nicolae Steinhardt. Atunci cand ma taie si pe mine cufureala, pun mana pe ea si o deschid la orice pagina. Desi se cheama Jurnal, cronologia este aleatoare; sunt insemnari din anii ’50, urmate de insemnari din anii ’40, apoi de altele de prin ’60, si tot asa.

Una din insemnari e despre un fragment de conversatie auzita in tramvai, despre care domnu’ Steinhardt nu stie cum se termina pentru ca a trebuit sa coboare – iar eu n-o mai tin minte deloc, pentru ca ma scremeam. Dar tine sa precizeze ca n-are obiceiul sa urmareasca oamenii si sa le asculte conversatiile pentru a pastra legatura cu poporul, asa cum o facea nu stiu care scriitor francez.

De cand m-a mancat in cur sa-mi iau masina, asta e lucrul care imi lipseste cel mai tare. Obisnuiam sa trag cu urechea la conversatiile calatorilor din autobuz. Prindeam fragmente de barfe, rezumatul stirilor din ziua precedenta, actualizari la pretul medicamentelor, aflam ca s-a scumpit iar biletul – eu n-aveam bilet, mergeam pe blat. In masina stai singur sau impreuna cu oameni care iti cam impartasesc parerile si care in general sunt de acord cu tine. Interesant, dar plictisitor.

Aceste lucruri s-au schimbat de ceva vreme. Pentru ca am inceput sa am din ce in ce mai multi prieteni pe facebook. Fosti colegi de scoala primara pe care i-am vazut ultima data acum 20 de ani, unii cu care am stat de vorba 5 minute acum 3 ani intr-o carciuma, o fosta colega a unei foste prietene, etc. Acesti oameni sunt legatura mea cu poporul. Ei sunt oameni simpli care aleg sa impartaseasca cu noi astilalti articole despre apa care are memorie, ungurii care vor sa ne fure Ardealul, plombele care provoaca cancer, microunde ucigase, citate din Petre Tutea si Arsenie Papacioc. Atunci cand cineva scrie sau pronunta cu patos POPOR ma gandesc intotdeauna la ce lucruri aleg ei sa impartaseasca cu noi astilalti .

Popor (sursa)

Popor (sursa)

Ma intristez un pic atunci cand imi dau seama ca nu fac parte din popor. Poporul are alte nazuinte, alte preocupari, alte nevoi si alte temeri decat am eu. Era sa scriu ca are si alte indoieli, dar poporul nu are indoieli, poporul are doar certitudini. Poporul nu greseste niciodata, poporul are intotdeaunda dreptate.

Poporul are averi, iar poporul plange si se revolta cand conducatorii – alesi de popor, dar nu din popor – ii fura averile. Eu nu am asemenea trairi; o fi si din cauza ca arar imi platesc impozitele, dar nu simt ca aurul de la Rosia Montana e si al meu, nu simt ca petrolul de sub plai imi apartine, nu simt ca intreprinderile comuniste sunt ale mele, nu simt ca istoria ma nedreptateste, nu simt ca raul, ramul imi e prieten numai mie. Oi fi nesimtit, mai stii?

Poporul vrea egalitate (adica aia bogati sa fie saraci), vrea justitie justa (care sa-i condamne pe bogati), vrea autostrazi (dar nu vrea exproprieri), vrea sa faca statul (dar sa plateasca taxe mai mici).

E bine sa fii prieten cu poporul, macar cu vreo cativa reprezentati ai lui. Asa mai afli ce-l nemultumeste si cine-l supara, cine-i sunt dusmanii si de ce. Cateodata s-ar putea sa fii dusmanul poporului, alteori prietenul lui. Nu stii cand ii casuna poporului sa faca o revolutie si e bine sa stii dinainte ce sentimente iti poarta.

De-aia eu ma bucur sa am pe facebook cativa prieteni din popor. Chiar daca sunt atat de multe lucruri care ma separa de el, am totusi un lucru in comun cu poporul din care fac parte: si eu rad cand ma uit la Mircea Badea.

10 adevaruri religioase

La moaste

Ghiciti ce fac fetele? (sursa)

Legea lui Poe spune ca fara alte indicatii care sa sugereze satira sau umorul, e practic imposibil sa creezi o parodie a extremistilor religiosi fara ca cineva s-o creada adevarata.

Vrand sa testez aceasta lege, am decis sa postez 10 fraze care ar putea fi titluri de ziar daca ar fi adevarate. Unele chiar sunt adevarate, pe altele le-am scos din pix, asa cum se intampla pe la ziare mai mari.

  1. O fata de 30 de ani din Baia Mare a murit in urma unui accident rutier. Ea ar avut mari sanse de supravietuire daca familia n-ar fi refuzat transfuziile de sange pe motive religioase.
  2. Un pastor crestin din SUA – care are zeci de mii de credinciosi care il sustin – e de parere ca atacurile din 11 septembrie 2001 sunt pedeapsa divinitatii pentru faptul ca in tara sunt legale avorturile si homosexualitatea.
  3. Joseph Smith, inventatorul Bisericii Mormone a gasit niste tablete scrisa intr-o limba necunoscuta. Ca sa le traduca, le-a pus intr-o palarie si se uita – numai el – la ele si spunea ce citeste. Nimeni n-a vazut vreodata tabletele originale, pentru ca dupa ce le-a tradus cu palaria a primit ordin de la un Inger sa le ingroape.
  4. Trecerea la calendarul iulian in Biserica Ortodoxa este opera masonilor si ateilor, care au avut ca scop faramitarea si dezbinarea acestei Biserici.
  5. Mai sunt inca oameni – crestini, desigur – care mai cred ca evreii beau sange de copii crestini si de fete virgine sau foloseau respectivul sange la prepararea azimei (pasca) de Paste.
  6. Adventistii de Ziua a Saptea cred ca Ziua Judecatii a fost deja pe 22 octombrie 1844. Atunci a inceput Judecata celor deja morti, lucru care continua si in ziua de astazi. Cand se va termina respectiva Judecata, va incepe si Judecata celor vii.
  7. Evreii ortodocsi nici macar nu aprind becul in ziua de shabbat pentru ca respecta porunca ce spune sa nu faci nimic in ziua a saptea. Dar daca becul are senzor de miscare si se aprinde singur, atunci nu e nicio problema. Nici mancarea n-o incalzesc, dar daca programeaza cuptorul dinainte sa porneasca si sa se opreasca la o anume ora atunci e voie.
  8. Exista cateva biserici penticostale care in timpul slujbelor manuiesc serpi veninosi, pentru ca – asa declara ei – adevaratii credinciosi nu sunt muscati; iar daca sunt muscati nu vor pati nimic. Inventatorul acestei practici, precum si alti cativa pastori au murit dupa ce au fost muscati de respectivii serpi in timpul ritualurilor.
  9. Musulmanii Shi’iti se aduna in fiecare an si se lovesc pana se umplu de sange cu sabii si ciomege in cap atat pe ei cat si pe copiii lor. Asta pentru ca n-au reusit sa fie prezenti acum 1400 de ani la o batalie in care a murit nepotul profetului Mahomed.
  10. Atat Biserica Ortodoxa cat si ce Catolica afirma ca painea si vinul se transforma efectiv in trupul si sangele lui Iisus. Nu e nimic simbolic, este efectiv trupul Mantuitorului chiar daca au gust, aspect si miros de paine si de vin.
  11. Bonus: mii de credinciosi ortodocsi ating racle ale unor oameni morti, pentru a fi iertati de pacate, pentru a fi protejati de boli si pentru noroc. Ating si diverse obiecte vestimentare – batiste, chiloti, portofele – de aceste racle, in acelasi scop.

Ai ghicit? Care au fost adevarate si care minciuni?

Am mintit. Niciuna nu e fabricata, toate cele de mai sus sunt adevaruri. Mintea mea nu e atat de sofisticata incat sa nascoceasca asemenea fapte… poate ca n-am suficienta imaginatie.

Dreptul de a ne durea in cot

Protest (sursa)

Protest (sursa)

Exista niste oameni pe care ii numim generic militanti. Acesti militanti vor diverse chestii, pe care ei le considera deosebit de importante. Vor gaze de sist, exploatari miniere, caini slobozi, eliberarea delfinilor de sub tiranie, etc.

Eu am un copil mic, mic de tot. Acestui copil al meu ii place sa se joace cu telecomanda; o tranteste de pamant, apasa pe butoane ca un apucat si nu-i pasa ca pe televizor se schimba posturile. Asa ca ajung de multe ori sa ma uit pe Trinitas, Favorit, Duna TV, Realitatea sau chiar Antena 3. Asa mai aflu si eu ca am posturile astea pe televizor. Informatii nu aflu, informatiile mi le iau de pe facebook – am prieteni implicati in tot felul de actiuni – si de pe cateva saituri care ofera informatii.

Vara trecuta militantilor le-a casunat pe Rosia Montana cu #UnitiSalivam, mai prin toamna le casunase pe Pungesti – epicentrul ecologiei romanesti -, in toamna asta au fost ocupati cu alegerile, acum probabil asteapta primavara pentru noi runde de aglomeratie urbana si rurala. Foarte bine, ma gandesc in sinea mea, mai iese omu’ la un protest, se mai dezmorteste, mai injura un guvern, o televiziune, nu pot decat sa ma bucur.

Rosia Montana e departe. Atat de departe incat chiar si in cazul unui accident ecologic major sansele ca eu sa beau cianuri sunt mici. Aurul e in pamant, deci ar trebui exploatat. Atribuirea drepturilor de exploatare s-a facut pe sest. Dar redeventele sunt totusi mari. Din punctul meu de vedere, orice s-ar face acolo pe mine ma multumeste si ma nemultumeste in acelasi timp. Drept urmare, ma cam doare in cur de Rosia Montana.

Localitatea Pungesi nici macar nu stiu unde e, dar suna departe. Oamenii locului sunt speriati ca li se otraveste apa si li se violeaza animalele – sau asa am inteles eu, ca nici ei nu stiau prea bine. Intre timp au vazut un documentar la Caminul Cultural si s-au mai dumirit. L-am vazut si eu, apoi am vazut altul care il facea mincinos pe primul. Deci cineva minte. Eu as vrea gaze ieftine. De la Putin n-am nicio asteptare, dar nici de la Chevron. Din punctul meu de vedere, orice s-ar intampla am sa fiu probabil nemultumit. Drept urmare, ma cam doare in cur de Pungesti.

Cu mare suprindere am aflat ca sunt o vita. Un sclav basist, spalat pe creier de antene, manipulat ca ultimul prost, o oaie dintr-o turma apatica, o sluga ce sta cu capul plecat. Si asta pentru ca am preferat sa stau in casa si sa-mi vad de ale mele in loc sa protestez pentru sau impotriva unor lucruri despre care nu-mi pasa.

In tara asta, cateodata cea mai rea atitudine e de durere in cur – e mai mult o stare, dar n-are rost sa ne legam de semantica acum. Intotdeauna oamenii se impart in doua, fiecare tabara considerand ca aia care nu sunt cu ei sunt impotriva lor. De multa vreme nu mai exista respect pentru cel din tabara adversa; dar sa te puna dracu’ sa nu te gasesti in vreo tabara ca automat esti vita.

Esti injurat si de unii si de ceilalti. Cand unii dintr-o tabara ii injura pe adversati, automat sunt si eu inclus – logica fiind ca daca nu ma intereseaza sunt impotriva lor! Ailalti cand arunca inapoi cu laturi, ma improasca si pe mine – folosind logica primilor.

Nu m-ar deranja sa fiu scuipat daca telul ar fi nobil, adica sa-si dea seama ca totusi au un lucru in comun, recte eu, si de acolo sa incerce sa gaseasca o cale de intelegere, consens sau compromis. Dar nu, sunt scuipat si de unii si de altii in speranta ca, revigorat de flegmele lor, ma voi alatura fix acelora care ma scuipa.

Toti striga la romani sa se trezeasca. Incepand cu imnul si pana la ultimul protestatar nemultumit de pretul benzinei. Si-a pus vreodata cineva problema ca poate nu dormim, ci doar ne doare in cur?