Amintiri din Epoca de Aur (3) – Victor cel de bataie primitorul

Epoca de Aur a fost o perioada intre 1980 si 1989 in care totul in Romania era minunat. Cel putin asa parea la televizor. Dar nici la televizor nu se prea vedea, ca erau doar doua ore de program pe zi; pe care le puteai vedea doar daca nu se intrerupea curentul. Dupa cum spuneam, minunat. Eu tocmai atunci m-am nimerit sa ma nasc si sa cresc, intr-un orasel de provincie din Oltenia.

Bataia in anii aceia era o componenta importanta a educatiei copiilor. Care copii isi luau bataie de la parinti, de la fratii mai mari, de la vecini, de la invatatori, profesori si, desigur, de la alti copii.

Invatatoarea pe care am avut-o eu ne batea cu un bat din fibra de sticla – de fapt cu mai multe, ca rupea pe noi vreo 3-4 in fiecare an. Orice abatere putea fi pedepsita in acest fel: daca alergam prin clasa, daca ne scuipam, daca nu ne faceam temele, daca uitam lectia si, bineinteles, daca ne bateam intre noi.

Dar invatatoarea nu ne batea dezorganizat, era totusi un cadru didactic respectat. Ne batea dupa niste reguli – pe care intre timp le-am uitat. In primul rand, ne batea cu batul peste palme; cand se enerva, ne punea sa intoarcem palmele si ne lovea cu ravna peste nodurile degetelor. Luam x lovituri daca veneam cu lectia nefacuta, y lovituri daca uitam poezia, z lovituri daca n-aveam batista, si tot asa.

Victor era colegul nostru. Nu-si facea temele, nu stia poeziile, abia stia tabla inmultirii – desi trecuse un an de cand noi astilalti o invatasem -, intr-un cuvant, era praf. Dar nu era in totalitate vina lui. Victor era prost. Nu era lenes, nu era uituc, n-avea ADHD, era doar prost. Natanlol, tolomac, gagauta, gogoman, blana, lemn, muci, oricum i-ai fi zis – iar tovarasa i le zicea pe toate in fiecare zi – ai fi avut dreptate. Nu putea mai mult, pentru ca atata reusea creierul lui sa faca.

Pe cale de consecinta, Victor isi lua bataie ca hotii de cai. Ca nu stia poezia, ca nu stia inmultirea, ca abia citea, ca nu stia imnul – pe care il repetam aproape zilnic -, ca nu-si facea tema, ca n-avea batista sau ca era prost. Da, il mai intreba invatatoarea cate ceva si bietu’ prostalau nu era in stare sa raspunda nimic; cateodata raspundea, dar gresit, alteori tacea ca poate raspunde gresit. Orice facea, Victor isi lua bataie.

Lui Victor ii placeau doar sportul, desenul si muzica. La materiile astea isi lua cea mai putina bataie. Doar ca tovarasa cam sarea peste ele, prefera sa ne invete matematica, citire, caligrafie sau pur si simplu sa ne povesteasca despre cat de glorioasa e tara noastra.

Pentru ca isi lua bataie in fiecare ora, Victor cateodata refuza sa mai intinda palmele. Sau si le ferea, asa ca tovarasa rata si se lovea peste picioare si isi rupea ciorapii. Ciorapii erau lucruri greu de procurat in orasul nostru, drept pentru care il lovea peste cur. Iar el, fiind la fel de inteligent ca un catar, reactiona ca unul. Si o rupea la fuga prin clasa. Descreierata Invatatoarea o dupa el; si asa noi primeam educatie si spectacol.

Bietul Victor cateodata refuza sa mai vina la scoala de frica bataii. Mai ales in zilele in care aveam poezii de invatat – bataie sigura – sau cand aveam multe teme de facut. In cazul asta, un flacau – mai mereu acelasi – era trimis sa-l aduca la scoala. De multe ori reusea, alteori nu. Intr-una din aceste zile cand a esuat, m-a trimis si pe mine sa-l aducem pe sus la scoala.

Ne-a raspuns soru-sa, care ne-a explicat ca in ziua aia n-a reusit sa-l convinga sa vina. L-a impins inspre noi, dar Victor saracu’ se punea ca capra-n unghii. Asta a fost semnalul nostru. Unu il trageam de maini, iar celalalt ii servea suturi in cur care ajutau atat la impuls cat si la convingere. Dupa vreo 3 metri si 10 suturi in cur, sora-sii i s-a facut mila de urletele lui. Asa ca ne-a zis sa plecam pana nu ne imparte ea cateva palme. Avand tate mari, ne-am supus si am plecat cu mana goala la scoala.

Dintre toti copiii, Victor cred ca s-a bucurat cel mai tare ca a venit Revolutia. In primul rand pentru ca vacanta cu Revolutia a fost mai lunga cu vreo 3 saptamani – deci mai putina bataie. In al doilea rand, pentru ca spera si el ca democratia ii va aduce mai putina bataie in general.

N-a avut noroc, si-a luat la fel de multa bataie ca si inainte. Tovarasa s-a transformat in Doamna, iar dintr-o comunista infocata a devenit o fesenista convinsa – asta a fost singura schimbare. Daca o intreaba cineva, probabil si acum are impresia ca a procedat corect; sau poate se scuza ca asa era atunci. Eu n-o intreb, sunt satul de ea din anii in care m-a educat.

Neuronul din slanina

Am constatat un lucru. Intelepciunea si inteligenta sunt direct proportionale cu stratul de grasime.

Eu, de exemplu, sunt clar sunt mai destept ca acu’ vreo 10 ani. Fata de tinerete, acum am 15 kile in plus.

Andrei Plesu plezneste de cultura si intelepciune dintotdeauna. Pe partea ailalta, colegul Appolinaire a slabit vreo 15 kile asa ca scrie de rupe. Pe aceeasi parte, Mircea Badea e mereu slab si – el zice ca din cauza de sport – nu cred ca are sanse sa devina grasunel nici macar la batranete.

Evolutie

Evolutie

Adrian Severin parea baiat destept acum multa vreme, acum ca a slabit e clar mai prost decat atunci cand era gras. Probabil de la foame are vedenii cu fascisti si lovituri de stat. Sau ceva de genul, a inceput sa mi se zbata un ochi de nervi si n-am putut sa citesc pana la capat.

Poate tot de foame domnul Severin a acceptat o spaga serioasa pentru a face nu stiu ce in Parlamentul European. Intr-un moment de neatentie – probabil cu gandul la eclere – a acceptat banii oferiti de reporterii cautatori de spagari.

Dupa o cura de slabire, orice om ramane cu un exces de piele. Care piele cateodata se ingroasa si acopera corpul ca o armura. Ii numim pe acesti indivizi oameni cu obraz gros, desi ei au pielea la fel de groasa din cap pana in picioare. De ce ai fi suprins atunci ca un om cu obraz atat de gros nu-si da demisia dupa ce e prins cu spaga-n cont? Sau de ce ai fi surpins ca acelasi om le da altora lectii de morala?

Cumva cred ca niste neuroni – care ajuta sa ai simtul masurii, simtul ridicolului si bun simt in general – stau in sunca. Altfel nu-mi explic ce se intampla cu Adrian Severin. Doar cand ma uit la el si la cariera lui ma cutremur la gandul ca nu cumva sa slabesc din greseala.

Sustinem cenzura care cenzureaza ce vrem noi

Antena 3

Specialisti in stiri

Exista o petitie semnata de vreo 16.500 de insi care cere inchiderea Antenei 3. Un membru CNA e de parere ca ar trebui puse in discutie pastrarea licentelelor de catre Antena 3 si Romania TV.  Pe facebook sunt mii de postari in care diversi insi ar dori ca CNA sa retraga licenta posturilor Antena 3 si Romania TV, fiecare postare avand zeci sau sute de oameni care sunt de acord.

Bai conationalilor, voi v-ati tampit? Sunt primul care recunoaste ca ce se intampla pe Antena 3 e o mizerie, un jeg, o troaca de laturi, muci si namol in care se scalda zilnic Gadea, Badea, Ciuvica & co. Este un loc insalubru, care emite informatii si opinii toxice creierelor normale. Idem si Romania TV, doar ca le lipseste audienta.

Si ce daca?

Sa ceri unei institutii a statului sa interzica un post de televiziune e o cretinatate demna de Mircea Badea, nu de oameni care se vor inteligenti si educati. Mai ales ca cetatenii care cer asemenea tampenii o fac pentru a apara democratia. Halal democratie cu pumnul in gura alorlalti!

Mai mult, sustinatorii acestor propuneri cel mai probabil l-au votat pe Iohannis care promite chestii cu “bun simt” si povesteste despre “valorile democratiei”. M-as fi asteptat de la votantii lui Iohannis sa aiba simtul ridicolului, pentru ca la alegeri l-au sustinut pe cel mai simtit candidat. De ce m-am asteptat sa se comporte ca niste oameni responsabili cu creier in cap, nu pot sa spun.

Greseala mea, promit ca n-o sa se mai intample.

Amintiri din Epoca de Aur (2) – Cu ciunga-n fuga

Epoca de Aur a fost o perioada intre 1980 si 1989 in care totul in Romania era minunat. Cel putin asa parea la televizor. Dar nici la televizor nu se prea vedea, ca erau doar doua ore de program pe zi; pe care le puteai vedea doar daca nu se intrerupea curentul. Dupa cum spuneam, minunat. Eu tocmai atunci m-am nimerit sa ma nasc si sa cresc, intr-un orasel de provincie din Oltenia.

Comunismul inseamna ca oamenii nu prea au lucrurile lor. Toate sunt ale statului, iar statul e al oamenilor. Cum ar veni, lucrurile statului sunt ale oamenilor de fapt. Iar statul are grija de nevoile cetatenilor.

Cetatenii aveau diverse nevoi. Pe care si le satisfaceau luand de la stat lucrurile trebuincioase. Asta in mod normal se numea furt, pentru ca le luau fara aprobare. Dar pentru ca mai toata lumea fura, nimeni nu se simtea vinovat.

Daca lucrai la abator, furai carne si mezeluri. Daca lucrai la fabrica de televizoare, intr-o luna scoteai un televizor pe bucati. Daca lucrai la fabrica de pufoaice, dimineata te duceai in camasa la munca, iar seara plecai imbracat. Indiferent de locul de munca, plecai cu ceva acasa: cabluri electrice, papiote, hartie, sireturi, blanuri, malai, zahar, scule, pungi, absolut orice.

Cand batranii de azi spun ca era mai bine inainte, vor sa spuna ca de fapt lucrau la cine stie ce intreprindere de unde furau lucruri necesare concetatenilor. Asa faceau si ei un ban cinstit cu care cumparau alte lucruri furate de care aveau nevoie.

Iar prin satele tarii, hambarele oamenilor erau pline de dinainte sa inceapa recolta la ceapeu. Si nu se simteau vinovati ca furau jumate din recolta ceapeului, pentru ca judetul lor iesea oricum fruntas la productie.

In acest context, mie imi placea guma de mestecat. Nu stiu de ce imi placea, ca era o chestie sfaramicioasa in forma de tigara care dupa 5 minute de molfait devenea tare ca o cizma de cauciuc. Dar ai mei nu prea imi cumparau, pentru ca nu prea aveau bani – lucrau in locuri din care nu prea aveau ce fura si nici spagi nu prea aveau de la cine sa ia.

Alimentara

Alimentara (sursa)

Asa ca m-am dus la Alimentara, sa transfer din proprietatea statului la mine in gura niste guma de mestecat. Reusisem sa fac rost cu mare greutate – ii furasem luasem de prin casa – de cei cativa lei necesari. Cand am intrat in Alimentara, pe cele doua vanzatoare le-a durut fix in cur de mine. Aveau ceva de povestit una alteia.

Ai mei incercau sa ma invete valoarea banilor, asa ca imi tot ziceau sa economisesc si eu ceva. Daca vanzatoarele tot nu se sinchiseau, iar a doua zi nu stiam daca mai am cum sa fac rost de bani de guma. Asa ca am luat un pachet si am iesit in pas grabit. Pana am pasit afara, vanzatoarele nici nu si-au schimbat tonul vocii, semn ca nimic iesit din comun nu se intamplase.

Inca de vreo trei ori mi-am luat guma de mestecat in acelasi fel, bucurandu-ma ca reuseam sa-mi tin economiile la un nivel ridicat.

Pionieri si Soim al Patriei

Pionieri si Soim al Patriei

Deja ma invatasem, intram in Alimentara si-mi insuseam partea mea din averea poporului – un pachet de guma. Aproape ca devenise o datorie civica, doar eram un mandru soim al patriei. Plus ca aveam guma de mestecat in gura pana ma dureau falcile.

A cincea oara, ca niciodata, erau oameni in Alimentara. Nu cumparau nimic, ca n-aveau ce. Se intretineau cordial cu vanzatoarele. Era bine sa te imprietenesti cu ele, ca data viitoare cand bagau oua, branza sau mai stiu eu ce, poate apucai ceva. M-am invartit prin alimentara, aia nu mai terminau cu povestile. De unde stateam eu, parea ca pe toti in doare-n cur de mine.

Asa ca am luat doua pachete de pe tejghea si am rupt-o la fuga. Stiam ca n-aveau nicio sansa sa ma prinda – erau grase si trebuia sa ocoleasca o ditamai tejgheaua. Dar nu m-am asteptat sa aud in urma mea:

- Hotul! Hotul! Prindeti hotul!

Nu stiu de ce, dar mi-a venit in cap vorba aia cu hotul neprins, negustor cinstit. Peste ani, mama avea sa-mi scrie o compunere fix despre acea zicala. Dar atunci n-am apucat sa ma gandesc prea mult la implicatiile socio-economice fin sugerate de aceasta perla de intelepciune populara. Eram prea ocupat cu alergarea.

Pe vremea aia vanzatoarele de la Alimentara erau respectate, admirate si li se da ascultare. Cand ele ziceau ca nu poti sa cumperi mai mult de o juma’ de kil de branza n-aveai decat sa te supui. Cand ziceau ca trebuie sa cumperi si o conserva de peste la fiecare 5 oua cumparate, scoteai banii si te supuneai. Asa ca atunci cand una din ele a strigat Hotul!, nimeni n-a reactionat in niciun fel. Dar cand a ordonat sa ma prinda, vreo doi spectatori ai unui joc de table s-au ridicat si m-au prins de guler.

Dupa cum am mai spus, tot cartierul participa la eucatia copiilor. Asa ca acesti vecini binevoitori, constatand ca incercam in viteza sa-mi distrug viitorul, mi-au dat niste palme peste ochi si pe dupa ceafa, mi-au rasucit urechile si m-au trimis mai departe cu un amplu sut in cur. Dar au oprit guma la ei.

Bataia serioasa mi-am luat-o acasa. Atunci cand un vecin binevoitor si profund ingrijorat de viitorul meu, m-a spus alor mei. Care, ce erau sa faca? M-au batut de s-a auzit pana la vecinul paracios. Imi imaginez ca s-a bucurat cand m-a auzit urland, gandindu-se ca a contribuit pozitiv la indreptarea viitorului meu.

Cat despre bataie, sigur ca a functionat. Cativa ani n-am prea mai furat nimic.

Iliescu are dreptate

Inainte sa-mi unpleti camara si frigideru’ cu organe de introdus in varii orificii, dati-mi voie sa ma explic. Nici mie nu-mi vine sa cred ca am scris titlul de mai sus, ba chiar simt cum incepe sa-mi amorteasca mana stanga. Zice Iliescu Ion

“In cateva puncte, printre care si participarea cetatenilor la viata publica, lucrurile stateau parca ceva mai bine atunci, decat acum. Democratia nu are sens fara participarea cetatenilor, ea nu se rezuma la votul ritualic, din patru in patru ani. Desi nu ne-a fost usor atunci, trebuie sa recunosc faptul ca ar fi util sa avem si acum o societate civila activa, vie, puternica, precum cea din anii ’90

Golani in 1990

Golani in 1990

Aici are dreptate, in anii aia era o societate civila serioasa. De fiecare data cand se intampla cate un derapaj al vreunei institutii sau al vreunui politician – aproape zilnic in vremurile alea – se gasea cineva (un ONG, un Marian Munteanu, o Doina Cornea, o Ana Blandiana, etc.) care sa bata toba si sa arate cu degetul acuzator. Pe cel aratat cu degetul il cam durea in strafundu’ curului, dar important era ca oamenii erau atenti la ce se intampla. Si nu doar oamenii implicati direct in vreun ONG, ci si cetatenii de rand erau atenti.

Si din cand in cand – destul de des – oamenii nemultumiti ieseau in strada si strigau Jos Iliescu, Jos comunismul, Mai bine mort decat comunist si alte strigaturi, unele mai inspirate, altele nu prea. Iar pe Iliescu il durea la bașcheți – asta daca nu cumva se enerva si chema minerii sa rezolve problema.

Dar acum Iliescu are dreptate. Ideal ar fi ca cetatenii de rand sa se implice cat mai activ in luarea deciziilor care-i afecteaza. Eu am pretentii mai mici, as prefera ca cetatenii sa fie macar atenti la ce se intamlpa.

Biblia ascunsa (2)

Tablou cu pacat

Tablou cu pacat

Am auzit cu totii de Sodoma si de Gomora. De la scoala, de la Biserica, din scandarile impotriva homosexualilor, din tot felul de locuri. Si mai stim ca din toate cele doua cetati distruse de Domnul, au scapat doar Lot, cele doua fiice ale lui si nevasta-sa – care s-a transformat in stalp de sare, deci degeaba a scapat.

Povestea cul Lot e un pic mai ampla de atat. Incepe cand doi ingeri se duc la Sodoma – deghizati in oameni – si se cazeaza la Lot acasa. Seara, toti oamenii din cetate, dar absolut toti, vin la Lot acasa si-i cer sa li-i dea pe cei doi vizitatori pentru a-i iubi anal.

Lot, fiind o gazda cuviincioasa si cu frica de Dumnezeu, raspunde:

“Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău.

Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!”

In caz ca n-ati prins ideea sau ati citit prea repede, sa va explic. Lot, un barbat drept si credincios – de-aia a si scapat cand s-a dus dracu’ cetatea – le ofera cetatenilor dornici de viol pe ce le doua fiice virgine ale sale pentru a face orice vor vrea cu ele. Ei, asa gazda zic si eu.

In fine, inainteaza povestea, scapa Lot cu cele doua fiice – refuzate de cetatenii dornici de anus ingeresc – si se refugiaza intr-o pestera. Si pentru ca pe langa pestera nu era niciun barbat, ce puteau sa faca fetele cand li s-a facut pofta de cuc? Pai, au zis asa:

Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: “Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.

Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!”

[...]

Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: “Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!”

[...]

Şi au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.

Si acum sa te tii acum pedeapsa divina! A venit Domnu’ si le-a blestemat, le-a innodat tatele, le-a dat lepra, le-a… Nu, nimic din toate acestea. Atunci poate s-a suparat Lot si le-a aruncat de pe stanca, le-a batut cu pietre, le-a tras pe roata, le-a… Nu, nici astea nu s-au intamplat. Fiecare din fete a nascut cate un baiat, pe Moab si Ben-Ammi, care sunt la randul lor tatii Moabitilor si Amonitilor.

Acestia sunt oamenii drepti salvati de Ingerii Domnului din cetatea Sodomei. Ei sunt prezentati drept pilde de morala si etica pentru noi.

Cancerul se vindeca cu bicarbonat de sodiu

Daca n-am fi o revista serioasa, probabil mi-as permite sa folosesc cuvinte vadimiste gen jegosi, scarbe, scarnavii, scursuri, jigodii atunci cand as face referire la tot felul de indivizi care pretind ca detin adevaruri medicale si ca toti ceilalti doftori sunt idioti si/sau vanduti companiilor farmaceutice. Dar noi suntem o revista serioasa, asa ca ii numim doar escroci.

Iti face tocanita si te vindeca de cancer

Iti face tocanita si te vindeca de cancer

Citesc pe un sait despre cum bicarbonatul de sodiu te vindeca de cancer. Zeci de ani de cercetari, miliarde de dolari (sau euro, chiar nu conteaza) cheltuiti si mii de oameni implicati in cercetarea cancerului n-au reusit sa-si dea seama de faptul ca banalul bicarbonat de sodiu amestecat cu zeama de lamaie vindeca si previne cancerul – nu doar un fel de cancer, ci toate cancerele.

Articolul de pe target-info.ro e varza; nu e vina lor, l-au tradus si ei de undeva. Pentru ca face harcea parcea o gramada de informatii gresite sau pur si simplu false.

Il citeaza pe doctorul Otto Heinrich Warburg si il folosesc pentru a-si sustine teoria stupida cum ca celulele bolnave sunt acide si celulele sanatoase sunt alcaline. Dr. Warburg n-a zis nimic despre aciditate, s-a referit doar la lipsa de oxigen din celulele canceroase.

Singurul lucru gasit despre Elizabeth Izquierdo se gaseste in acelasi articol tradus in franceza, engleza, spaniola si portugheza. Mi-ar fi mai usor sa presupun ca e inventata. Si in nicio limba paragraful in care este citata n-are absolut niciun sens.

Il citeaza pe doctorul acupuncturistul Mark Sircus care pare a fi un personaj deosebit. El crede in orice, numai in medicina clasica nu. Biorezonanta, acupunctura, medicina pastorala (!?) fac parte din specializarile lui. Dansul, atunci cand te vindeca de cancer o face atat cu substante – bicarbonat si tincturi – cat si cu dragoste, atingeri si vorbe blanzi care iti vor alina sufletul. Macar Sircus scrie in subsolul saitului ca sfaturile lui sunt informative si ca ar trebui sa te duci la doctor.

Il citeaza pe doctorul domnul escrocul Simoncini care e de parere ca toate cancerele sunt cauzate de o… taram-papam… ciuperca! Nu doua ciuperci, nu trei, una singura pentru orice fel de cancer! Candida albicans se numeste. Eu am cam lipsit de la scoala, dar pana si eu stiu ca o infectie cu o ciuperca se drege cu antibiotice. Nu cu bicarbonat de sodiu. Cu bicarbonat iti faci placinta dupa ce te vindeci – daca te vindeci – de cancer. Iar Simoncini asta nu mai are drept de practica a medicinii de ani buni pentru ca i-au murit cativa pacienti.

Daca un tratament stupid este necunoscut pe scara larga, de vina sunt corporatiile farmaceutice. Nu conteaza ca n-a facut nimeni studii serioase in laborator, nu conteaza ca indivizii citati nu (mai) sunt medici, corporatiile – in cardasie cu medicii – sunt de vina! Pentru ca e un tratament mult prea ieftin si corporatiile, dimpreuna cu doftorii, n-ar face gramezi de bani. Asta nu inseamna ca doctorii desteptii de mai sus te vindeca pe gratis.

Iar teoria lor n-are cum sa fie adevarata. Chiar daca, sa zicem, celulele canceroase sunt acide, de ce pe langa bicarbonat se recomanda si zeama de lamaie? Probabil habar n-au, dar zeama de lamaie este acida.

Unui medic probabil ar aduce contraargumente stiintifice mult mai tehnice, sobre si serioase – mai ales daca ar fi un medic oncolog. Dar nici cu contraargumentele mele nu mi-e rusine, iar eu am ramas corigent atat la biologie cat si la chimie.

Amintiri din Epoca de Aur (1) – Aventuri cu teava-n mana

Epoca de Aur a fost o perioada intre 1980 si 1989 in care totul in Romania era minunat. Cel putin asa parea la televizor. Dar nici la televizor nu se prea vedea, ca erau doar doua ore de program pe zi; pe care le puteai vedea doar daca nu se intrerupea curentul. Dupa cum spuneam, minunat. Eu tocmai atunci m-am nimerit sa ma nasc si sa cresc, intr-un orasel de provincie din Oltenia.

Se spune ca e nevoie de un sat ca sa creasca un copil. Asa era si pe vremea mea, doar ca nu satul, ci cartierul participa activ la cresterea mea.

Era un baiat care intr-o zi avea in mana o teava subtire si scurta, un fost element de antena. Si mergea cu ea in mana prin cartier. Nu era teava lui, era a tuturor – asa tinusem eu minte de la scoala ca e in comunism. In virtutea acestui fapt, l-am rugat:

  • Da-mi ba si mie teava aia
  • Nu, ca e a mea
Nu era bun, da' era dulce si avea bulburuci

TEC: Nu era bun, da’ era dulce si avea bulburuci

Nu stiam ce e ala burghez, da’ daca as fi stiut as fi zis ca are o atitudine burgheza – aveam dreptate, dupa Revolutie si-a deschis un chiosc din care vindea TEC. Ca orice burghez care nu respecta avutia poporului, dupa ce s-a plictisit de teava a aruncat-o.

Asa ca am luat-o eu, s-o plimb prin cartier. Nu puteam sa plimb o teava prin intreprindere, asa cum auzisem ca fac oamenii mari, dar macar printre blocuri puteam s-o duc si eu de colo-colo.

Plimbandu-ma eu asa si gandindu-ma cu mandrie la viitoarea mea cariera glorioasa de om al muncii, ma trezesc cu un sut in cur. Dau sa ma intorc spre dreapta, dar nu reusesc, pentru ca ceva ma tinea de urechea stanga. Acel ceva era un vecin care se hotarase brusc sa ma educe.

Tot tragandu-ma de ureche, imi explica parinteste ca problema e de la teava si de la faptul ca teava aia dimpreuna cu mine ii zgariasem masina. Dau sa-i explic ca nu, eu ma pregateam pentru cariera, imi faceam un rost in viata – plus ca abia o luasem de pe jos.

Kojak

Kojak

El imi ia teava poporului, o analizeaza si-mi arata urme de vopsea rosie – la fel ca masina lui. Ma duce langa masina si-mi arata o zgarietura labartata pe doua portiere. Pesemne vazuse Kojak, ca parea a fi un detectiv stralucit si a dedus ca eu sunt faptasul.

Daca as fi citit Kafka, as fi spus ca ma aflam intr-o situatie kafkiana. Pentru ca nu citisem – nici acum n-am citit, dar asta din cauza ca a cazut comunismul si lumea nu mai citeste carti ca inainte – am hotarat ca ma aflam intr-o situatie de cacat.

Pesemne ca educarea mea nu era lucru usor, obosise si n-a vrut sa urce sa vobeasca cu tata. M-a trimis pe mine sa-l aduc, ceea ce am si executat prompt. La aflarea necazului, tata mi-a intocmit pe loc o pereche de palme. Dar pentru ca n-avea bani sa-i vopseasca vecinului masina, s-a gandit sa desfasoare si el o ancheta. Pesemne ca el vazuse Colombo. In urma anchetei s-a stabilit ca burgezu’ e de vina si vecinu’ sa vorbeasca cu tac-su al aluia.

Daca m-ati urmarit pana aici, poate ati observat ca eu am ramas cu un surplus de palme si de sut in cur. Le-as fi dat eu mai departe la vinovatul de drept, dar era mai mare ca mine si mi le-ar fi inapoiat urgent si cu dobanda. Asa ca le-am pastrat pentru mine, iar ele au contribuit la cresterea si educatia mea.

Cred ca am invatat cu ocazia asta mai multe lucruri, dar intre timp le-am uitat.

Biblia ascunsa (1)

Vechiul Testament e o carte cel putin interesanta. Orice crestin probabil ca ar trebui s-o citeasca. Oamenii rai si carcotasi sunt de parare ca citind-o, vom avea mai multi atei. Poate de-aia oamenii cunosc Biblia doar din povestiri, desene animate si din ce mai canta popii pe la biserici cu ocazia nuntilor, botezurilor, inmormantarilor si a altor cumetrii.

Noi, fiind o redactie care incurajeaza cunoasterea indiferent de consecinte, ne-am gandit sa popularizam o cateva povestiri, pilde si intamplari mai putin cunoscute din Biblie. Tot oamenii rai ar spune ca acestea sunt povestiri de-a dreptul bizare. Or avea dreptate…

Mor, mor, mor (sursa)

Mor, mor, mor (sursa)

Era unu’ Elisei, prooroc al Domnului. Probabil era cam chel, nu ni se spune. Si cum mergea el prin Biblie cu treaba, s-a intalnit cu niste copii:

De acolo s-a dus el la Betel. Si cum mergea pe drum, au iesit din cetate niste copii si s-au apucat sa râda de al zicând: “Hai, plesuvule, hai!”
Iar el, întorcându-se si vazându-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, iesind din padure doi ursi, au sfâsiat din ei patruzeci si doi de copii.

Deci pentru ca niste copii au facut misto de el, Elisei i-a facut harcea-parcea. Probabil copiii aia oricum n-ascultau de parinti, asa ca au meritat ce-au primit. Pentru ca asa scrie in carte:

De va avea cineva fecior rau si nesupus, care nu asculta de vorba tatalui sau si de vorba mamei sale si acestia l-au pedepsit, dar el tot nu-i asculta,
Sa-l ia tatal lui si mama lui si sa-l duca la batrânii cetatii lor si la poarta acelei cetati si catre preotii cetatii lor sa zica:
Acest fiu al nostru este rau si neascultator, nu asculta de Cuvântul nostru si este lacom si betiv”.
Atunci toti oamenii cetatii lui sa-l ucida cu pietre si sa-l omoare. Si asa sa stârpesti raul din mijlocul tau si toti Israelitii vor auzi si se vor teme.

In cazul asta, bataia chiar pare o pedeapsa blanda.

In vremurile noastre, problemele pe care ni le punem de multe ori incep cu “un tren pleaca din gara A inspre gara B”. Poate pentru ca nu aveau trenuri, evreii antici isi puneau problema ce sa faca cu femeile vaduve; si pentru ca ei nu gaseau raspunsul singuri, venea Domnul si-i indruma:

De vor trai fratii împreuna si unul din ei va muri, fara sa aiba fiu, femeia celui mort sa nu se marite în alta parte dupa strain, ci cumnatul ei sa intre la ea, sa si-o ia sotie si sa traiasca cu ea.

Dar daca respectivul cumnat nu vrea s-o ia de nevasta? Ati putea crede ca asta e, sa se duca si ea sa-si ia alt barbat de unde o putea… sau sa traiasca singura. Gresit! Trebuie sa faca asa:

Iar batrânii cetatii lui sa-l cheme si sa-l sfatuiasca si, daca el se va ridica si va zice: Nu vreau s-o iau,
Atunci cumnata lui sa se duca la el acolo, în fata batrânilor, sa-i dezlege sandaua din piciorul lui, sa-l scuipe în obraz si sa zica: Asa se cuvine omului care nu vrea sa zideasca fratelui sau casa în Israel.

Clar?

In aceasta puzderie de legi si de reguli, m-as fi bucurat s-o gasesc si pe aceea care incepe cu “Un corp scufundat intr-un fluid este impins de jos in sus…

Dresura de copii

Dresura de copii nu este un numar bizar al vreunui circ avangardist, desi ar putea fi. M-ar amuza sa vad grasunei bipezi care merg in cerc si fac piruete la comanda la fel ca in orice alt numar de dresaj clasic.

Dresura de copii este de fapt ceea ce se intampla atunci cand ii oferi copilului bataie atunci cand greseste sau nu face ce trebuie si bomboane sau biscuiti atunci cand reuseste sa te multumeasca. Asta daca nu consideri ca incetarea bataii ar trebui sa fie o recompensa in sine. Exact ca atunci cand inveti un caine sa nu se mai cace in coltul casei.

Educatie!

Educatie!

Multi oameni numesc asta educatie. Daca ii intrebi toti vor spune ca nu-si bat copiii sa-i schilodeasca, ci ca sa-i invete. N-ar vrea, dar o fac spre binele copilului. Pe ei, pe saracii parinti, ii doare mai tare lovitura decat pe copii.

Unii isi bat copiii din reflex, pentru ca asa au fost si ei crescuti. Altii pentru ca altfel nu stiu cum ar putea sa-i educe corespunzator. Altii pentru ca asa scrie in Biblie.

Citeam un lung articol pe un minunat site ortodox, pe care l-as rezuma cam asa: bataia e buna, si in Biblie spune ca e buna, daca nu-ti bati copilul va ajunge un salbatic egoist si depravat si risti sa-ti ia gatul pentru a incasa banii pe asigurare; dar sa-l bati cu dragoste!

Fascinanta mi se pare lipsa de imaginatie a autorului. Arhiepiscopul Hrisostom stie mai multe metode de crestere a copiilor:

  1. Cu multa bataie (nu prea e bine)
  2. Cu mai putina bataie (e ceva mai bine)
  3. Cu bataie si dragoste (e perfect)
  4. Fara bataie, copilul este lasat complet liber sa faca tot ce vrea el (e cel mai rau lucru)

Arhiepiscopul nu e capabil sa conceapa faptul ca poti sa vorbesti cu un copil, nu sa-i ordoni si sa-l lovesti atunci cand nu se executa. Ce sens are sa-i explici copilului ce a facut gresit? Si daca repeta greseala, de ce sa-i mai explici inca o data? Sau de doua ori? Sau de noua ori?

De ce sa ai rabdare si sa intelegi ca totusi vorbesti cu un pui de om cu capacitate de intelegere? De ce sa reformulezi cu cuvinte simple si usor de inteles de catre copil? De ce sa te intrebi de ce oare o fi facut ce a facut? De ce sa-l intrebi pe el ce-a fost in mintea lui? Nu e mai usor sa-i arzi doua perechi de palme si sa-l ameninti ca-l gasesc dracii daca mai face din nou ce a facut?

E chiar atat de greu sa intelegi ca acel copil e om? E chiar atat de complicat sa pricepi ca dresajul pe care il aplici cainilor poate nu e cea mai potrivita metoda de educat oameni? E chiar atat de dificil sa-ti imaginezi ca doar pentru ca esti mai puternic decat un copil nu e nevoie sa-l si bati?

Scopul e sa obtii un copil obedient, care va deveni intr-un final un crestin exemplar. Sunt apreciati copiii si adultii ascultatori si linistiti, care stiu de frica: de frica parintilor, de frica amenzii, de frica divinitatii.

Crestinii intotdeauna se simt ofensati de faptul ca de la Darwin incoace se tot aduc dovezi care arata ca oamenii sunt de fapt mamifere care au evoluat din alte mamifere. Paradoxal, tot ei insista ca e mai bine sa ne crestem copiii cu aceleasi metode cu care dresam animalele.