Amintiri din Epoca de Aur (1) – Aventuri cu teava-n mana

Epoca de Aur a fost o perioada intre 1980 si 1989 in care totul in Romania era minunat. Cel putin asa parea la televizor. Dar nici la televizor nu se prea vedea, ca erau doar doua ore de program pe zi; pe care le puteai vedea doar daca nu se intrerupea curentul. Dupa cum spuneam, minunat. Eu tocmai atunci m-am nimerit sa ma nasc si sa cresc, intr-un orasel de provincie din Oltenia.

Se spune ca e nevoie de un sat ca sa creasca un copil. Asa era si pe vremea mea, doar ca nu satul, ci cartierul participa activ la cresterea mea.

Era un baiat care intr-o zi avea in mana o teava subtire si scurta, un fost element de antena. Si mergea cu ea in mana prin cartier. Nu era teava lui, era a tuturor – asa tinusem eu minte de la scoala ca e in comunism. In virtutea acestui fapt, l-am rugat:

  • Da-mi ba si mie teava aia
  • Nu, ca e a mea
Nu era bun, da' era dulce si avea bulburuci

TEC: Nu era bun, da’ era dulce si avea bulburuci

Nu stiam ce e ala burghez, da’ daca as fi stiut as fi zis ca are o atitudine burgheza – aveam dreptate, dupa Revolutie si-a deschis un chiosc din care vindea TEC. Ca orice burghez care nu respecta avutia poporului, dupa ce s-a plictisit de teava a aruncat-o.

Asa ca am luat-o eu, s-o plimb prin cartier. Nu puteam sa plimb o teava prin intreprindere, asa cum auzisem ca fac oamenii mari, dar macar printre blocuri puteam s-o duc si eu de colo-colo.

Plimbandu-ma eu asa si gandindu-ma cu mandrie la viitoarea mea cariera glorioasa de om al muncii, ma trezesc cu un sut in cur. Dau sa ma intorc spre dreapta, dar nu reusesc, pentru ca ceva ma tinea de urechea stanga. Acel ceva era un vecin care se hotarase brusc sa ma educe.

Tot tragandu-ma de ureche, imi explica parinteste ca problema e de la teava si de la faptul ca teava aia dimpreuna cu mine ii zgariasem masina. Dau sa-i explic ca nu, eu ma pregateam pentru cariera, imi faceam un rost in viata – plus ca abia o luasem de pe jos.

Kojak

Kojak

El imi ia teava poporului, o analizeaza si-mi arata urme de vopsea rosie – la fel ca masina lui. Ma duce langa masina si-mi arata o zgarietura labartata pe doua portiere. Pesemne vazuse Kojak, ca parea a fi un detectiv stralucit si a dedus ca eu sunt faptasul.

Daca as fi citit Kafka, as fi spus ca ma aflam intr-o situatie kafkiana. Pentru ca nu citisem – nici acum n-am citit, dar asta din cauza ca a cazut comunismul si lumea nu mai citeste carti ca inainte – am hotarat ca ma aflam intr-o situatie de cacat.

Pesemne ca educarea mea nu era lucru usor, obosise si n-a vrut sa urce sa vobeasca cu tata. M-a trimis pe mine sa-l aduc, ceea ce am si executat prompt. La aflarea necazului, tata mi-a intocmit pe loc o pereche de palme. Dar pentru ca n-avea bani sa-i vopseasca vecinului masina, s-a gandit sa desfasoare si el o ancheta. Pesemne ca el vazuse Colombo. In urma anchetei s-a stabilit ca burgezu’ e de vina si vecinu’ sa vorbeasca cu tac-su al aluia.

Daca m-ati urmarit pana aici, poate ati observat ca eu am ramas cu un surplus de palme si de sut in cur. Le-as fi dat eu mai departe la vinovatul de drept, dar era mai mare ca mine si mi le-ar fi inapoiat urgent si cu dobanda. Asa ca le-am pastrat pentru mine, iar ele au contribuit la cresterea si educatia mea.

Cred ca am invatat cu ocazia asta mai multe lucruri, dar intre timp le-am uitat.

Comentezi, deci existi