Amintiri din Epoca de Aur (3) – Victor cel de bataie primitorul

Epoca de Aur a fost o perioada intre 1980 si 1989 in care totul in Romania era minunat. Cel putin asa parea la televizor. Dar nici la televizor nu se prea vedea, ca erau doar doua ore de program pe zi; pe care le puteai vedea doar daca nu se intrerupea curentul. Dupa cum spuneam, minunat. Eu tocmai atunci m-am nimerit sa ma nasc si sa cresc, intr-un orasel de provincie din Oltenia.

Bataia in anii aceia era o componenta importanta a educatiei copiilor. Care copii isi luau bataie de la parinti, de la fratii mai mari, de la vecini, de la invatatori, profesori si, desigur, de la alti copii.

Invatatoarea pe care am avut-o eu ne batea cu un bat din fibra de sticla – de fapt cu mai multe, ca rupea pe noi vreo 3-4 in fiecare an. Orice abatere putea fi pedepsita in acest fel: daca alergam prin clasa, daca ne scuipam, daca nu ne faceam temele, daca uitam lectia si, bineinteles, daca ne bateam intre noi.

Dar invatatoarea nu ne batea dezorganizat, era totusi un cadru didactic respectat. Ne batea dupa niste reguli – pe care intre timp le-am uitat. In primul rand, ne batea cu batul peste palme; cand se enerva, ne punea sa intoarcem palmele si ne lovea cu ravna peste nodurile degetelor. Luam x lovituri daca veneam cu lectia nefacuta, y lovituri daca uitam poezia, z lovituri daca n-aveam batista, si tot asa.

Victor era colegul nostru. Nu-si facea temele, nu stia poeziile, abia stia tabla inmultirii – desi trecuse un an de cand noi astilalti o invatasem -, intr-un cuvant, era praf. Dar nu era in totalitate vina lui. Victor era prost. Nu era lenes, nu era uituc, n-avea ADHD, era doar prost. Natanlol, tolomac, gagauta, gogoman, blana, lemn, muci, oricum i-ai fi zis – iar tovarasa i le zicea pe toate in fiecare zi – ai fi avut dreptate. Nu putea mai mult, pentru ca atata reusea creierul lui sa faca.

Pe cale de consecinta, Victor isi lua bataie ca hotii de cai. Ca nu stia poezia, ca nu stia inmultirea, ca abia citea, ca nu stia imnul – pe care il repetam aproape zilnic -, ca nu-si facea tema, ca n-avea batista sau ca era prost. Da, il mai intreba invatatoarea cate ceva si bietu’ prostalau nu era in stare sa raspunda nimic; cateodata raspundea, dar gresit, alteori tacea ca poate raspunde gresit. Orice facea, Victor isi lua bataie.

Lui Victor ii placeau doar sportul, desenul si muzica. La materiile astea isi lua cea mai putina bataie. Doar ca tovarasa cam sarea peste ele, prefera sa ne invete matematica, citire, caligrafie sau pur si simplu sa ne povesteasca despre cat de glorioasa e tara noastra.

Pentru ca isi lua bataie in fiecare ora, Victor cateodata refuza sa mai intinda palmele. Sau si le ferea, asa ca tovarasa rata si se lovea peste picioare si isi rupea ciorapii. Ciorapii erau lucruri greu de procurat in orasul nostru, drept pentru care il lovea peste cur. Iar el, fiind la fel de inteligent ca un catar, reactiona ca unul. Si o rupea la fuga prin clasa. Descreierata Invatatoarea o dupa el; si asa noi primeam educatie si spectacol.

Bietul Victor cateodata refuza sa mai vina la scoala de frica bataii. Mai ales in zilele in care aveam poezii de invatat – bataie sigura – sau cand aveam multe teme de facut. In cazul asta, un flacau – mai mereu acelasi – era trimis sa-l aduca la scoala. De multe ori reusea, alteori nu. Intr-una din aceste zile cand a esuat, m-a trimis si pe mine sa-l aducem pe sus la scoala.

Ne-a raspuns soru-sa, care ne-a explicat ca in ziua aia n-a reusit sa-l convinga sa vina. L-a impins inspre noi, dar Victor saracu’ se punea ca capra-n unghii. Asta a fost semnalul nostru. Unu il trageam de maini, iar celalalt ii servea suturi in cur care ajutau atat la impuls cat si la convingere. Dupa vreo 3 metri si 10 suturi in cur, sora-sii i s-a facut mila de urletele lui. Asa ca ne-a zis sa plecam pana nu ne imparte ea cateva palme. Avand tate mari, ne-am supus si am plecat cu mana goala la scoala.

Dintre toti copiii, Victor cred ca s-a bucurat cel mai tare ca a venit Revolutia. In primul rand pentru ca vacanta cu Revolutia a fost mai lunga cu vreo 3 saptamani – deci mai putina bataie. In al doilea rand, pentru ca spera si el ca democratia ii va aduce mai putina bataie in general.

N-a avut noroc, si-a luat la fel de multa bataie ca si inainte. Tovarasa s-a transformat in Doamna, iar dintr-o comunista infocata a devenit o fesenista convinsa – asta a fost singura schimbare. Daca o intreaba cineva, probabil si acum are impresia ca a procedat corect; sau poate se scuza ca asa era atunci. Eu n-o intreb, sunt satul de ea din anii in care m-a educat.

Comentezi, deci existi